Cum face sport un Berbec
Reprezentantii acestui semn le plac sporturile competitive. Cel mai potrivit sport pentru ei este tenisul sau fotbalul.
Cum face sport un Taur
Taurilor nu le place sa se antreneze din greu. Cel mai bun exercitiu pentru ei sunt, probabil, de intindere (stretching), precum si yoga. Alergatul nu este cu siguranta potrivit pentru ei.
Cum face sport un Gemeni
Acestora le place sa-si foloseasca mintea in timp ce fac sport. Cel mai bun antrenament pentru ei este dans, aerobic si yoga.
Cum face sport un Rac
Reprezentantii acestui semn au de multe ori o problema cu motivatie. Le trebuie sa fie instruiti de un antrenor care sa ii impinge in mod constant inainte. Toate sporturile sunt potrivite pentru ei, deoarece nu exista cineva care sa-i motiveze.
Cum face sport un Leu
Acest semn zodiacal initial ii place sa fie in centrul atentiei. Toata lumea ar trebui sa se uite la ei cu admiratie. Potrivit pentru lei este dansul salsa, pilates sau yoga.
Cum face sport un Fecioara
Fecioarele sunt mult mai interesate de detoxifiere si arderea caloriilor. Potrivite pentru ei sunt yoga si pilates.
Cum face sport un Balanta
Le place interactiunea cu oamenii. Acest lucru ii stimuleaza sa lucreze mai greu. Prin urmare, cel mai bine este de a echilibra practicarea unui sport cu un partener sau un grup de prieteni, nu singur. Ei iubesc fotbalul, rugby si dansul.
Cum face sport un Scorpion
Reprezentantii acestui semn poseda o mare rezistenta si puterea, prin urmare, Pilates si yoga nu sunt cele mai potrivite pentru ei. Scorpionii au nevoie de o provocare fizica.
Cum face sport un Sagetator
Schi si ciclism sunt optiuni potrivite pentru aceasta zodie. Fitness si exercitii de grup sunt, de asemenea foarte potrivite pentru ei.
Cum face sport un Capricorn
Capricornii se incadreaza pentru un sport intensiv care testeaza caracterul lor. Mersul cu bicicleta timp de 2 ore sau urcatul pe munte este ceea ce are nevoie fiecare capricorn.
Cum face sport un Varsator
Inot, dans si sporturi extreme sunt sporturile potrivite pentru acest semn. Alergatul pe distante lungi este, de asemenea, o idee buna. Este important sa isi schimbe frecvent sportul, pentru a nu se plictisi.
Cum face sport un Pesti
Dans, yoga si sporturi de apa, cum ar fi inotul sau surfing, sunt cele mai potrivite sporturi pentru acest semn zodiacal. Alergatul sau ciclismul, urmat de o sauna fierbinte este de asemenea, o idee buna.
Sursa romaniatv.net
Câştigurile obţinute din jocurile de noroc se vor impozita, începând din data de 13 fubruarie 2015, în funcţia de suma câştigată, cel mai mare impozit urmând să fie de 25% din câştig, potrivit unei OUG publicată în Monitorul oficial, informează unui comunicat remis presei.
Astfel, "veniturile din jocuri de noroc se impun, prin reţinerea la sursă, cu o cotă de 1% aplicată asupra tuturor sumelor încasate de un participant de la un organizator de jocuri de noroc".
De asemenea, veniturile din jocuri de noroc care depăşesc echivalentul a 15.000 euro se impozitează cu 16%, iar veniturile mai mari de 100.000 euro se taxează cu 25%, se arată în actul normativ.
"În consecinţă, a fost abrogată atât prevederea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, referitoare la venitul obţinut din jocuri de noroc neimpozabil la sursă (în cuantum de 600 lei), cât şi cea referitoare la impozitarea cumulată a veniturilor obţinute din jocuri de noroc (deoarece procentele de impozitare se aplică la întreaga valoare a câştigurilor)", potrivit comunicatului.
Totodată, prin noua ordonanţă de urgenţă a Guvernului care intră în vigoare de astăzi, apar noi prevederi referitoare la veniturile obţinute din jocuri de noroc la distanţă (on-line), slot-machine, lozuri şi festivaluri de poker.
"Începând cu data de 13.02.2015, nu vor mai fi impozitate la sursă câştigurile obţinute la orice tip de loz comercializat de CNLR-SA, achitându-se astfel câştigătorului valoarea înscrisă pe loz în rubrica aferentă câştigului, fără a i se mai reţine impozit", potrivit actului normativ.
Până acum, legislaţia prevedea că veniturile din jocuri de noroc se impuneau, prin reţinere la sursă, cu o cotă de 25% aplicată asupra venitului net, care se calcula la nivelul câştigurilor realizate într-o zi de la acelaşi organizator.
Volumele „Cincizeci de umbre întunecate” şi „Cincizeci de umbre descătuşate”, ultimele două cărţi din trilogia „50 de umbre ale lui Grey/ Fifty Shades of Grey”, scrisă de E. L James, vor fi transformate în filme.
„Fifty Shades of Grey” va avea premiera în cinematografele din România pe 13 februarie. Pelicula va avea mai multe scene cu sex pe marele ecran decât cele mai provocatoare 100 de pelicule lansate în 2014 puse la un loc, ceea ce plasează acest film artistic pe primul loc în topul celor mai erotice din ultimul deceniu. Scenele „fierbinți” cumulează 20 de minute din cele 124 de minute ale lungmetrajului.
„Cincizeci de umbre ale lui Grey”, care îi are în rolurile principale pe actorii Dakota Johnson şi Jamie Dolan, este unul dintre cele mai aşteptate filme ale lui 2015, iar trailerul a depăşit 50 de milioane de vizualizări pe site-ul YouTube.
Pe de altă parte, regizoarea Sam Taylor-Johnson, în vârstă de 47 de ani, a precizat că filmul s-ar putea să nu fie atât de explicit precum se aşteaptă spectatorii.
Conţinutul şi rolul impozitelor
Impozitul reprezintă o formă de prelevare a unei părţi din veniturile şi/sau averea persoanelor fizice şi juridice la dispoziţia statului în scopul acoperirii cheltuielilor publice.
Analizând această definiţie, se pot extrage câteva caracteristici fundamentale ale impozitului, sintetizate astfel:
- impozitul este o contribuţie bănească – caracterul pecuniar
- caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie înţeles în sensul că plata acestora este o sarcină impusă tuturor persoanele fizice şi juridice care obţin venituri dintr-o anumită sursă sau posedă acelaşi gen de avere.
- sumele plătite cu titlu de impozit sunt nerambursabile (caracterul definitiv);
- nu presupune contraprestaţii directe şi imediate din partea statului, în schimbul acestora plătitorii nu pot solicita Statului un serviciu de valoare egală sau apropriată.
- dreptul de a institui impozite îi aparţine statului, drept exercitat prin intermediul puterii legislative şi uneori prin intermediul organelor locale ale puterii de stat (caracterul juridic); Parlamentul se pronunţă în legătură cu introducerea impozitelor de interes naţional, general, iar organele de stat locale pot introduce unele impozite în favoarea unităţilor administrativ-teritoriale.
În ţara noastră, potrivit Constituţiei, Consiliile Locale şi Judeţene stabilesc impozitele şi taxele locale în limitele şi în condiţiile legii.
- impozitul, alături de alte surse, este utilizat pentru acoperirea cheltuielilor care se efectuează pentru satisfacerea nevoilor generale, impozitele având, deci, o utilitate publică (caracterul financiar);
Taxa reprezintă suma de bani plătită de un contribuabil în schimbul anumitor contraservicii prestate acestuia de către anumite instituţii sau entităţi publice.
De regulă, cuantumul taxei este mai mare decât valoarea contraserviciilor şi de aceea se apreciază că taxa încorporează anumite elemente de impozit.
Impozitele îndeplinesc un rol care se manifestă pe plan financiar, economic şi social, diferit de la o etapă de dezvoltare a economiei la alta.
Rolul cel mai important al impozitelor se manifestă pe plan financiar, în sensul că impozitele constituie mijlocul principal de procurare a resurselor băneşti necesare acoperirii cheltuielilor publice. În ţările dezvoltate din punct de vedere economic, prin intermediul impozitelor şi taxelor se procură între 80-90% din totalul resurselor financiare necesare statului, în timp ce, în ţările în curs de dezvoltare aportul acestora reprezintă între 50-90% din totalul resurselor financiare publice.
Pe plan economic, rolul impozitelor se manifestă prin intermediul măsurilor pe care statul le ia de a interveni în activitatea economică cu ajutorul acestora. În acest sens impozitele pot fi folosite ca un instrument de stimulare sau de frânare a unei anumite activităţi, de creştere ori de reducere a producţiei sau consumului unui anumit produs, de stimulare sau de îngrădire a comerţului exterior etc. Funcţia intervenţionistă a impozitelor se manifestă, deci, în următoarele direcţii:
- aceea de a incita (natalitatea, investiţiile, asigurările, exportul etc.), prin exonerări, deduceri, restituiri de impozite etc.;
- aceea de a inhiba (consumul de produse dăunătoare sănătăţii, degradarea mediului, formarea de averi excesive etc.) prin accize, cote adiţionale, monopoluri fiscale, ecotaxe etc.;
- aceea de a proteja (anumite ramuri, sectoare sau produse autohtone).
Pe plan social rolul impozitelor se concretizează în faptul că prin intermediul lor Statul procedează la redistribuirea unei părţi importante din produsul intern brut între anumite categorii sociale şi indivizi, între persoanele fizice şi cele juridice.
Astfel în ţările dezvoltate ale lumii prin intermediul impozitelor, taxelor şi contribuţiilor, statul preia la buget între 40% şi 50% din PIB, iar în ţările în curs de dezvoltare între 30% şi 40 %.
SISTEMUL RESURSELOR FINANCIARE
Conţinutul resurselor financiare publice şi alocarea acestora
Resursele sunt elemente ale bogăţiei unei naţiuni. Acestea provin în cea mai mare parte din produsul intern brut şi sunt utilizate pentru consum, formare brută de capital (investiţii) şi pentru export.
Economia modernă este caracterizată de fenomenul creşterii mai rapide a necesarului de resurse decât a posibilităţilor de procurare a acestora, resursele având un caracter limitat în timp ce cererea de resurse prezintă o accentuată tendinţă de creştere.
Resursele financiare reprezintă totalitatea mijloacelor băneşti necesare îndeplinirii obiectivelor economice şi sociale ale programelor guvernamentale într-o perioadă de timp determinată
În cadrul resurselor financiare ale societăţii se includ:
- resursele financiare ale instituţiilor publice;
- resursele financiare ale întreprinderilor publice si private;
- resursele financiare ale organismelor fără scop lucrativ;
- resursele financiare ale populaţiei.
Cuantumul resurselor financiare ale societăţii este influenţat de: mărimea produsului intern brut; proporţia în care acesta se împarte pentru formarea brută de capital şi pentru consum; nivelul preţurilor; volumul şi structura producţiei; posibilitatea de procurare a unor resurse financiare externe etc..
Diferenţierile existente între finanţele publice şi cele private (ale agenţilor economici) determină deosebiri şi între resursele financiare ale societăţii şi resursele financiare publice.
Resursele financiare publice sunt o parte a resurselor financiare ale societăţii, între ele existând un raport ca de la parte la întreg. Aşadar, resursele financiare publice împreună cu resursele financiare private constituie resursele financiare ale societăţii.
Resursele financiare publice se constituie şi se gestionează printr-un sistem de bugete, şi anume: bugetul de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului şi bugetele altor instituţii publice cu caracter autonom, în condiţiile asigurării echilibrului financiar.
Resursele reflectate în bugetele mai sus menţionate, cumulate la nivel naţional alcătuiesc resursele financiare publice totale.
Dat fiind caracterul limitat al resurselor în general şi implicit al resurselor financiare publice se pune problema alocării optime a acestora în scopul producerii tuturor categoriilor de bunuri publice, private şi mixte.
În teoria finanţelor publice se apreciază că alocarea efectivă a resurselor între sectorul public şi cel privat determină o anumită proporţie între acestea putându-se accepta că alocarea resurselor este optimă dacă cerinţele consumatorilor sunt satisfăcute la un nivel maxim prin intermediul sectorului privat şi al celui public.
Mobilizarea de resurse financiare la dispoziţia statului prin intermediul prelevărilor fiscale (impozite şi taxe) determină diminuarea capacităţii financiare a contribuabililor şi reducerea posibilităţilor acestora de a-şi satisface nevoile prin cumpărarea de bunuri private.
Comportamentul consumatorilor faţă de bunurile publice şi cele private, precum raportul dintre acestea sunt puse în evidenţă de aşa-numitele „curbe de indiferenţă”.Acestea reflectă la un moment dat punctele în care preferinţele consumatorilor pentru bunurile publice şi cele private sunt egale, respectiv indiferente.
Cererea de resurse financiare publice este determinată de nivelul şi evoluţia cheltuielilor publice, dar posibilitatea acoperirii acestei cereri, la un moment dat, este influenţată de un ansamblu de factori, printre care menţionăm:
1) factori economici care determină sporirea produsului intern brut şi pe această bază sporirea veniturilor impozabile;
2) factori monetari (dobânda, creditul, masa monetară) care îşi transmit influenţa prin intermediul preţurilor. Creşterea preţurilor şi accentuarea fenomenelor inflaţioniste determină în anumite condiţii, creşterea salariilor şi a profiturilor, care la rândul lor determină sporirea resurselor financiare provenite din impozitele directe pe venit;
3) factori sociali, a căror însemnătate este tot mai mare în condiţiile accentuării rolului social al statului determinat de necesitatea distribuirii resurselor pentru satisfacerea nevoilor de educaţie, sănătate etc.;
4) factori demografici, care influenţează numărul contribuabililor;
5) factori politici şi militari, care pot determina efecte multiple asupra producţiei şi veniturilor, contribuţiei la asigurările sociale, fiscalităţii etc., ca urmare a măsurilor de politică economică, socială sau financiară;
6) factori de natură financiară, care, de fapt, sintetizează influenţa celorlalţi factori prin dimensiunea cheltuielilor publice, a căror creştere determină sporirea necesarului de resurse financiare publice.
Existenţa unei multitudini de factori de influenţă a condus la apariţia unor noi tipuri de resurse publice, având drept efect diversificarea structurii resurselor financiare.
Structura resurselor financiare publice
Existenţa unei multitudini de factori de influenţă a condus la apariţia unor noi tipuri de resurse publice, având drept efect diversificarea structurii resurselor financiare.
Privite din punct de vedere al conţinutului lor economic, principalele categorii de resurse sunt:
Prelevările cu caracter obligatoriu sunt constituite în cea mai mare parte din veniturile cu caracter fiscal (impozite şi taxe de la agenţii economici cu capital privat şi de la populaţie).
Resursele de trezorerie sunt constituite din împrumuturi pe termen scurt, de regulă până la un an, contractate de stat prin punerea în circulaţie a unor bonuri de tezaur .
Resursele de credit public sunt reprezentate de datoria publica a unui stat pe termen mediu şi lung.
Resursele inflaţioniste (din emisiunea monetară fără acoperire) ca un mijloc de procurare a unor resurse financiare necesare statului presupun menţinerea pentru o perioadă de timp mai mare a unui nivel ridicat al inflaţiei determinând sporirea încasărilor fiscale din impozitele pe venit şi din cele indirecte, în special din taxa pe valoarea adăugată.
Structura organizatorică a statelor reprezintă un alt criteriu de grupare a resurselor publice, acestea structurandu-se în resurse ale statelor de tip federal și resurse ale statelor de tip unitar. În funcție de structura organizatorică a statelor,resursele financiare prezinta următoarea subclasificare:
Ø în statele de tip federal, resursele publice se împart în:
- resurse ale bugetului federal;
- resurse ale bugetelor statelor, regiunilor sau provinciilor membre;
- resurse ale bugetelor locale.
Ø în statele de tip unitar, resursele publice se împart în:
- resurse publice ale bugetului central;
- resurse ale bugetelor locale.
Luând în considerare regularitatea cu care se încasează la bugetul public naţional, avem:
Resurse ordinare (curente) care sunt constituite din acele venituri la care statul apelează în mod obişnuit, în condiţii considerate normale şi care se încasează la buget cu o anumită regularitate. În categoria resurselor ordinare (curente) se cuprind: veniturile fiscale, contribuţia pentru asigurările sociale de stat, contribuţiile ce alimentează fondurile speciale şi veniturile nefiscale.
Veniturile fiscale provin din impozite directe aşezate asupra veniturilor şi averii persoanelor fizice şi juridice particulare şi din impozite indirecte (taxe de consumaţie sau accize, taxe vamale, monopoluri fiscale, taxe de înregistrare şi de timbru).
Veniturile nefiscale cuprind prelevările la buget cu titlu de dividend, redevenţe, chirii, arenzi etc. de la întreprinderile şi proprietăţile de stat şi de la instituţiile publice.
Resursele extraordinare (incidentale) sunt constituite din acele venituri la care statul recurge în situaţii excepţionale, când resursele curente nu sunt suficiente pentru acoperirea cheltuielilor publice. În categoria resurselor extraordinare se cuprind: împrumuturile contractate pe plan intern şi în exterior, ajutoarele şi alte transferuri primite din străinătate, ş.a.
Privite din punct de vedere al provenienţei lor resursele financiare publice se grupează în:
Resurse interne, alcătuite din: impozite, taxe, veniturile de la întreprinderile şi proprietăţile de stat, donaţiile interne, împrumuturile contractate pe piaţă internă.
Resurse externe, ce cuprind: împrumuturile de stat externe, transferurile externe primite sub formă de ajutoare nerambursabile etc.
Privită prin prisma bugetului general consolidat structura resurselor financiare publice include:
a) resurse financiare ale bugetului de stat;
b) resurse financiare ale bugetului asigurărilor sociale de stat;
c) resursele financiare ale fondurilor speciale extrabugetare;
d) resurse financiare ale bugetelor locale.
În România resursele financiare publice se constituie şi se gestionează printr-un sistem unitar de bugete denumit generic buget general consolidat şi anume:
1. Bugetul de stat
2. Bugetul asigurărilor sociale de stat
3. Bugetele locale
4. Bugetele fondurilor speciale
5. Bugetul trezoreriei statului
6. Bugetele instituţiilor publice în condiţiile asigurării echilibrului financiar
Potrivit structurii acestuia distingem următoarele categorii de resurse:
I. Resurse ale bugetului de stat, cu următoarea tipologie:
1. Venituri curente
a) venituri fiscale
- impozite directe
- impozite indirecte
b) venituri nefiscale
2. Venituri de capital (venituri din valorificarea unor bunuri ale statului, venituri din valorificarea unor bunuri de la rezervele naţionale etc.)
3. Venituri din operaţiuni financiare (încasări din rambursarea împrumuturilor acordate)
II. Resurse ale bugetului asigurărilor sociale de stat:
1. Contribuţii ale angajaţilor şi angajatorilor
2. Alte contribuţii
III. Resurse ale bugetelor locale:
1. Venituri curente
a) venituri fiscale
- impozite directe
- impozite indirecte
b) venituri nefiscale
2. Venituri din capital
3. Venituri din operaţiuni financiare
IV. Resurse ale fondurilor speciale extrabugetare
Fondurile speciale extrabugetare se constituie pe seama unor venituri cu caracter fiscal, în special impozite şi taxe indirecte, pentru finanţarea unor cheltuieli publice expres precizate. Veniturile acestor fonduri au aşadar o afectaţie specială. Aceste fonduri au caracter temporar, ele luând fiinţă în raport de nevoile economiei publice.
În ansamblul resursele financiare publice din ţara noastră se includ şi resursele instituţiilor publice cu caracter autonom. Acestea pot fi: resurse proprii, alocaţii bugetare şi resurse atrase (împrumuturi, donaţii etc.)
Comunicarea în afaceri
Comunicarea este o caracteristica fundamentala a existentei.
Toate functiile manageriale sunt realizate cu ajutorul comunicarii, ca un proces de intelegere intre oameni cu ajutorul transferului de informatie. De aici rezulta cele trei aspecte semnificative ale comunicarii:
* IDEE: adica ideea care trebuie transmisa receptorului.
* EMITATOR- RECEPTOR: comunicarea implica prezenta a cel putin doua persoane fara de care nu are sens.
* CUVANT-INTELEGERE: utilizarea cuvintelor astfel incat sa fie intelese de catre participantii la procesul comunicarii.
Trăsăturile caracteristice ale comunicării în afaceri:
Comunicarea în afaceri are următoarele caracteristici principale:
1.Caracterul predominant pragmatic, determinat de urmărirea unor scopuri practice.
2. Preocuparea pentru eficienţa procesului de comunicare.
3. Adaptarea mesajului în funcţie de auditoriu.
4. Preocuparea pentru promovarea propriei imaginii.
Comunicarea este un element definitoriu al comportamentului uman, deoarece orice proces social, indiferent de natura si complexitatea sa, implica in mod obligatoriu un proces de comunicare.
In afaceri, in zilele noastre, mai mult ca oricand, comunicarea este esentiala pentru atingerea unor rezultate economice si comerciale
insemnate. Un investitor poate avea formulate cele mai bune planuri de afaceri, sa aiba cei mai bine pregatiti si mai motivati angajati si resurse si mijloace necesare, daca nu va reusi sa-si comunice eficient intentiile si strategiile, sa-si asigure vizibilitatea firmei si afacerii sale, sa-si gaseasca cele mai potrivite cai si mijloace de dobandire si pastrare a increderii si simpatiei in randul publicului pentru organizatia sa nu se va bucura de eforturile sale depuse in afacerea sa, oricat de mari ar fi ele.
Dupa cum se zice: ,,Să nu uităm că în afaceri nu primeşti ceea ce meriţi ci ceea ce negociezi”
Cincizeci de umbre ale lui Grey ( Fifty Shades of Grey) este un roman de dragoste și erotism scris de E. L. James. Este primul volum din trilogia Cincizeci de umbre care prezintă povestea dintre tânăra absolventă Anastasia Steel și tânărul om de afaceri Christian Grey.
Este remarcat pentru scenele erotice explicite în combinație cu elementele practicii sexuale care implică robie/disciplină, dominare/supunere și sadism masochism. Inițial autoarea a publicat-o ca o carte electronică, dar succesul cărții în format electronic a determinat tipărirea ei (drepturile de publicare fiind obținute de către editura Vintage Books în martie 2012), iar vânzările au depășit și cele mai optimiste așteptări.
Cincizeci de umbre ale lui Grey a fost în topul vânzărilor peste tot în lume, inclusiv în Regatul Unit și Statele Unite. Seria a fost vândută în peste 100 de milioane de copii în întreaga lume, tradusă în 52 de limbi și a atins recordul de cel mai rapid volum vândut din toate timpurile. Criticile la adresa cărții au fost împărțite, în unele dintre acestea calitatea prozei fiind considerată slabă. Universal Pictures și Focus Features plănuiesc un film adaptat după carte, ce este programat pentru lansare pe 13 februarie 2015.
A fost tradus și în limba română.
Daca doriti sa descarcati cartea Fifty Shades Of Grey vol 1, in Limba Romana, o pute-ti descarca de aici:
Sub razele soarelui de foc, natura isi ofera rodul si binefacerile, desfacandu-se ca o floare gata sa rodeasca.
Adierea racoroasa a vantului te rasfata.
Vara, imparatia luminii si calcurii bucura copii, fiindca este anotimpul vacantelor. Padurile si aprcurile te cheama sa hoinaresti si sa le admiri splendoarea.
Pasarile isi inalta trilurile maiestre spre soare, ispitindu-te dimineata sa te scoli o data cu ele...Pe campii, holdele de aur cu spice pline si coapte se leagana alene, unduite de vantul lenes. La randul lui, muntele isi asteapta oaspetii cu verdeata proaspata si inmiresmata, cu aerul pur... iar marea albastra e nerabdatoare sa cuprinda in talazurile ei miile de iubitori ai soarelui si nisipului.
Anotimpul acesta cald si luminos, stralucind de viata si frumusete, este iubit de toata lumea.
Mai ales copiilor le pare rau cand ea pleaca, asa ca Vara, inteleapta, soseste anul viitor intotdeauna la timp, pentru a nu-i dezamagi pe micii ei prieteni.
