marian
vineri, 6 februarie 2015
joi, 5 februarie 2015
Vara
Sub razele soarelui de foc, natura isi ofera rodul si binefacerile, desfacandu-se ca o floare gata sa rodeasca.
Adierea racoroasa a vantului te rasfata.
Vara, imparatia luminii si calcurii bucura copii, fiindca este anotimpul vacantelor. Padurile si aprcurile te cheama sa hoinaresti si sa le admiri splendoarea.
Pasarile isi inalta trilurile maiestre spre soare, ispitindu-te dimineata sa te scoli o data cu ele...Pe campii, holdele de aur cu spice pline si coapte se leagana alene, unduite de vantul lenes. La randul lui, muntele isi asteapta oaspetii cu verdeata proaspata si inmiresmata, cu aerul pur... iar marea albastra e nerabdatoare sa cuprinda in talazurile ei miile de iubitori ai soarelui si nisipului.
Anotimpul acesta cald si luminos, stralucind de viata si frumusete, este iubit de toata lumea.
Mai ales copiilor le pare rau cand ea pleaca, asa ca Vara, inteleapta, soseste anul viitor intotdeauna la timp, pentru a nu-i dezamagi pe micii ei prieteni.
Adierea racoroasa a vantului te rasfata.
Vara, imparatia luminii si calcurii bucura copii, fiindca este anotimpul vacantelor. Padurile si aprcurile te cheama sa hoinaresti si sa le admiri splendoarea.
Pasarile isi inalta trilurile maiestre spre soare, ispitindu-te dimineata sa te scoli o data cu ele...Pe campii, holdele de aur cu spice pline si coapte se leagana alene, unduite de vantul lenes. La randul lui, muntele isi asteapta oaspetii cu verdeata proaspata si inmiresmata, cu aerul pur... iar marea albastra e nerabdatoare sa cuprinda in talazurile ei miile de iubitori ai soarelui si nisipului.
Anotimpul acesta cald si luminos, stralucind de viata si frumusete, este iubit de toata lumea.
Mai ales copiilor le pare rau cand ea pleaca, asa ca Vara, inteleapta, soseste anul viitor intotdeauna la timp, pentru a nu-i dezamagi pe micii ei prieteni.
Talentul
Se spune ca proba de foc a caracterului unui om este vointa, care ne poate ajuta in viata chiar mai mult decat cele mai de pret insusiri cu, care ne-a inzestrat natura.
Fara vointa de a intretine si a pune la treaba talentul , spre exemplu, aceasta se poate risipi, pierzandu-se. Fara exercitiu continuu al inteligentei, aceasta se inmoaie, fara punerea in miscare a muschilor, acestia isi slabesc fibra.
Talentul e, deci, un dar care trebuie cultivat cu grija, caci numai el poate face din fluturi imagini minunate zbatandu-se pintre filele unei carti ca printre niste munti sau poate aduce pe panza un nor plutitor. Poate transforma si crengile , punandu-le sa se tina de pamant, pentru ca pomii sa nu zboare precum fluturii spre soare...
Iar daca vrem sa adormim si nu putem, tot ''Talentul'' ne ajuta. E suficient sa privim un tablou ce infatiseaza imaginea lanurilor aplecate de vant sau a valurilor care mangaie nisipul plajelor nesfarsite si in sufletul nostru coboara pacea.
Ne dorim si noi sa fim talentati. Si poate unii dintre noi chiar suntem. Insa, nu trebuie nicidecum sa uitam, ca aliatul cel mai valoros al talentului este munca. Impreuna, acestea ne pot face drumul in viata insorit, presarat de bucuriile succesului. Fara ele, insa, esecul pandeste la fiecare colt.
Fara vointa de a intretine si a pune la treaba talentul , spre exemplu, aceasta se poate risipi, pierzandu-se. Fara exercitiu continuu al inteligentei, aceasta se inmoaie, fara punerea in miscare a muschilor, acestia isi slabesc fibra.
Talentul e, deci, un dar care trebuie cultivat cu grija, caci numai el poate face din fluturi imagini minunate zbatandu-se pintre filele unei carti ca printre niste munti sau poate aduce pe panza un nor plutitor. Poate transforma si crengile , punandu-le sa se tina de pamant, pentru ca pomii sa nu zboare precum fluturii spre soare...
Iar daca vrem sa adormim si nu putem, tot ''Talentul'' ne ajuta. E suficient sa privim un tablou ce infatiseaza imaginea lanurilor aplecate de vant sau a valurilor care mangaie nisipul plajelor nesfarsite si in sufletul nostru coboara pacea.
Ne dorim si noi sa fim talentati. Si poate unii dintre noi chiar suntem. Insa, nu trebuie nicidecum sa uitam, ca aliatul cel mai valoros al talentului este munca. Impreuna, acestea ne pot face drumul in viata insorit, presarat de bucuriile succesului. Fara ele, insa, esecul pandeste la fiecare colt.
Soseste primavara cu mandrul sau alai
Primavara este anotimpul care ajuta natura sa-si arate frumusetile, cand totul se trezeste din somnul adanc al iernii.
Totul inverzeste, timizi, mugurii copacilor incep sa se despice, pentru ca apoi livezile sa se impodobeasca in marame de flori.
Primavara este gazda primitoare a tuturor animalelor si a pasarilor calatoare care se intorc din departari, inveselind padurile cu trilurile lor fermecatoare.
O data cu venirea primaverii, furnicile nu mai stau si se pun pe treaba. Dar niic albinele nu sunt mai prejos, ele zboara neobosite din floare in floare dupa nectar.
Vesel de venirea primaverii, greierul sta pe o frunza si ne canta din chitara, cucul isi striga numele prin padure, iar mierla canta prin zavoi.
In padure, copacii se imbraca in straiul lor verde si stralucitor, schimbandu-si infatisarea posomorata. Soarela incalzeste cu razele lui mangaietoare, iar taranii muand sub brazda samanta care va rodi imbelsugat la toamna.
Primavara a sosit pentru a da viata intregii naturi si a ne inveselii tuturora inimile.
Totul inverzeste, timizi, mugurii copacilor incep sa se despice, pentru ca apoi livezile sa se impodobeasca in marame de flori.
Primavara este gazda primitoare a tuturor animalelor si a pasarilor calatoare care se intorc din departari, inveselind padurile cu trilurile lor fermecatoare.
O data cu venirea primaverii, furnicile nu mai stau si se pun pe treaba. Dar niic albinele nu sunt mai prejos, ele zboara neobosite din floare in floare dupa nectar.
Vesel de venirea primaverii, greierul sta pe o frunza si ne canta din chitara, cucul isi striga numele prin padure, iar mierla canta prin zavoi.
In padure, copacii se imbraca in straiul lor verde si stralucitor, schimbandu-si infatisarea posomorata. Soarela incalzeste cu razele lui mangaietoare, iar taranii muand sub brazda samanta care va rodi imbelsugat la toamna.
Primavara a sosit pentru a da viata intregii naturi si a ne inveselii tuturora inimile.
Rezumat Morometii de Marin Preda
Era o zi de vara . Familia Moromete venea de la camp ostenita . Capul familiei era Ilie Moromete care avea o sotie Catrina Moromete si sase copii : Paraschiv , Nila , Achim , Tita , Ilinca si Neculai . Paraschiv , Nila si Achim nu o aveau mama pe Catrina si erau fratii vitregi ai Titei , Ilincai si lui Niculai .
Cand vanira de la camp Ilinca si Tita s-au dus la scaldat , Paraschiv , Nila , Achim s-au culcat si Niculai a mers la pascut oile .Mama acestora pregatea de mancare pentru pranz in timp ce Ilie s-a intalnit cu vecinul sau Balosul si au discutat pe tema vanzarii salcamului al carui proprietar era Ilie Moromete .
Pe de alta parte Ilinca si Tita se scaldau in rau . Tita , mai timida ii era rusine sa se dezbrace sa se scalde deoarece ii era teama sa nu apara vreun baiat . Cand a capatat curaj , Tita a auzit zgomote , dar spre bucuria fetelor nu au aparut flacai ci doua batranele ce vorbeau despre despartirea Polinei , fiica lui Tudor Balosul , de Birica . Polina si Birica se iubeau mult dar era o diferenta mare de clasa sociala intre cei doi si tatal Polinei nu a acceptat sa fie prieteni .
Timpul trecu repede si era ora pranzului . Tita si Ilinca s-au intors de la scaldat , fratii vitregi s-au sculat , Niculai a venit de la pascut si Catrina a terminat de pregatit dejunul . Toata familia s-a asezat la masa si in timp ce mancau , Ilie Moromete vorbea despre problema cu fonciirea . Acesta nu avea bani sa plateasca taxa perceptorului poreclit jupuitu si se hotari ca Achim sa plece la Bucuresti si sa castige bani de pe urma oilor .
Imediat ce au terminat masa , Paraschiv , Nila si Achim s-au dus la matusa lor pentru a-i povesti ga Mariei despre plecarea lui Achim la Bucuresti . Aceasta isi iubea mult nepotii dar ii ura foarte mult pe copiii Catrinei dorindu-le raul .Ei se hotarasc sa-l lase pe Achim sa plece cu oile la Bucuresti si imediat dupa el sa fuga si Paraschiv cu Nila . Ga Maria stabili ca ei trei sa nu se mai intoarca si ca nepotii sai sa profite de pe urma oilor .
Cum era o zi de duminica , Ilie s-a dus la fieraria lui Iocan sa se intalneasca cu prietenii lui : Cocosila , Tugurlan si altii sa discute politica . Terminand cu politica s-a hotarat sa-i vanda lui Balosu salcamul pe doua sute de lei . Dupa aceea a venit Jupuitul sa incaseze fonciirea si Moromete a fost nevoit sa se imprumute prietenului sau , primarul Aristide , pentru a plati dupa ce il amanase pe preceptor dandu-i parte din banii luati pe salcam .
Ziua era pe sfarsite si Birica veni la colegul sau Nila , trist ca se despartise de Polina si vru sa o vada si sa se intalneasca cu ea pe ascuns . Ei vorbira lamurind multe lucruri si amandoi se impacara . Pentru a nu se opune nimeni sa fie impreuna , hotarara sa se casatoreasca pe ascuns ; astfel , Polina strica relatia cu parintii sai care nu au mai acceptat-o acasa si au hotarat sa nu-i mai dea pamant .
Mai ramase o singura seara pana cand Achim trebuia sa plece pentru totdeauna de langa familie si Ilie Moromete era trist ca se desparte pentru o vreme de fiul sau , dar Niculaie era vesel deoarece astfel scapa de oi si putea sa mearga si el la scoala ca toti copiii .
Veni ziua cea mare si Achim pleca la Bucuresti . Dupa cateva ore Nila si Paraschiv se intelesera cu matusa lor sa fuga si ei cu caii dar ii cuprinsera remuscarile si se hotarara sa mearga la Bucuresti dupa ce se termina perioada de seceris .
Trecura cateva luni si Achim trebuia sa trimita bani lui Moromete pentru a-i plati imprumutul lui Aristide dar Achim nu a mai dat nici veste si nu a trimis nici bani .
Niculaie terminase scoala si luase locul I , iar Moromete trebuia sa sarbatoreasca . La carciuma s-a intalnit cu un vechi prieten care i-a spus ca Achim nu se va intoarce niciodata de la Bucuresti si ca ceilalti doi fii ai sai planuiesc sa fuga si ei la fratele lor .
Ilie Moromnete s-a infuriat rau la ceea ce auzise si merse acasa pentru a-i certa si a-i bate pe cei doi fii iresponsabili ai lui .Paraschiv si Nila au inceput sa planga , dar s-au incurajat unul pe altul si noaptea , cand toti dormeau ei au luat caii si au fugit spre Bucuresti .
Cand Ilie Moromete s-a trezit era prea tarziu si pentru a face rost de bani a trebuit sa vanda din pamantul pe care il avea.
Prima zi de scoala
Imi amintesc si acum cu nostalgie prima zi de scoala.
Un mic dejun inghitit cu noduri ,''echiparea''meticuloasa in noile haine , ghiozdanelul in spate si ....gata....plecam spre scoala: eu, mama si tata. Emotiile sunt mari. Ale tuturor, fie ei mari sau mici, cu sau fara experienta.
Pe drum, observ cu usurare ca nu sunt singurul care arata ca un proaspat scolarel, ba chiar sunt mandru de tinuta si de rechizitele mele si incep sa maerg mai drept, cu capul sus si privirea inainte. Ai mei observa si-si zambesc cu inteles, iar mama ma mangaie usor pe cap.
In sfarsit, ajungem la poarta scolii, care este invadata de copiii dornici sa-si reintalneasca prietenii, sa-si povesteasca amintirile din vacanta, sau: - cum era cazul meu: - sa vada cum e!!!
Intram pe coridoarele largi, stralucind de curatenie, pasesc cu sfiala, iar curajul mi se topeste ca bulgarele de unt in soare.... Parca n-as mai vrea sa raman aici singur, fara mama si tata , fara prietenii mei de joaca. Dar, asta e, a venit si momentul cand a trebuie sa-mi caut clasa, sa-mi i-au inima in dinti si sa ma asez intr-una din bancile albe pe care erau asezate frumos, cu drag, carti si flori.... A venit si doamna invatatoare, cu fata luminata de un suras la vederea ochisorilor mirati, atintiti spre ea. Gata. De-acum sunt scolar si trebuie sa vad...... cum o fi?!
Un mic dejun inghitit cu noduri ,''echiparea''meticuloasa in noile haine , ghiozdanelul in spate si ....gata....plecam spre scoala: eu, mama si tata. Emotiile sunt mari. Ale tuturor, fie ei mari sau mici, cu sau fara experienta.
Pe drum, observ cu usurare ca nu sunt singurul care arata ca un proaspat scolarel, ba chiar sunt mandru de tinuta si de rechizitele mele si incep sa maerg mai drept, cu capul sus si privirea inainte. Ai mei observa si-si zambesc cu inteles, iar mama ma mangaie usor pe cap.
In sfarsit, ajungem la poarta scolii, care este invadata de copiii dornici sa-si reintalneasca prietenii, sa-si povesteasca amintirile din vacanta, sau: - cum era cazul meu: - sa vada cum e!!!
Intram pe coridoarele largi, stralucind de curatenie, pasesc cu sfiala, iar curajul mi se topeste ca bulgarele de unt in soare.... Parca n-as mai vrea sa raman aici singur, fara mama si tata , fara prietenii mei de joaca. Dar, asta e, a venit si momentul cand a trebuie sa-mi caut clasa, sa-mi i-au inima in dinti si sa ma asez intr-una din bancile albe pe care erau asezate frumos, cu drag, carti si flori.... A venit si doamna invatatoare, cu fata luminata de un suras la vederea ochisorilor mirati, atintiti spre ea. Gata. De-acum sunt scolar si trebuie sa vad...... cum o fi?!
Prietenia
Prietenia este un lucru foarte important in viata noastra, deoarece ne uneste. Toata lumea are unul sau mai multi prietenii pe care poate conta mereu.
Si eu am o prietena inca de la gradinita pe care ma pot baza mereu. A fost alaturi de mine la bine si la rau si mi-a demonstrate de nenumarate ori ca imi este prietena. Uneori stau si ma intreb daca merit cu adevarat prietenia ei; suntem persoane cu caractere asemanatoare, amandoua suntem timide, rusinoase, dar totusi eu sunt putin mai zburdalnica nu sunt chiar atat de retrasa. Oricum ne intelegem foarte bine si chiar daca ne certam, dupa doua minute incepem sa radem si dam totul uitarii, de obicei avem conflicte de idei eu am o parere pe care o sustin , la fel si ea si nu ne dam battue pana nu vedem cine are dreptate, in majoritatea datilor ea are dreptate.
Suntem apropiate si ma bucur ca nu ne certam din lucruri prostesti cum am vazut la alti oameni. Facem multe lucruri impreuna, ne distram in felul nostrum; la noi distractia poate consta si in a merge la plimbare cu bicicletele. Nu mergem la discoteca , club sau cine stie ce alte baruri deoarece nu este stilul nostrum si nu avem nevoie de astfel de distractii.
De multe ori suntem comparate una cu cealalta, iar mie personal imi place acest lucru deoarece ea este o fata exemplara de la care poti invata multye si sunt mandra ca este prietena mea. Cand ma gandesc , ca dintre toate fetele din clasa mea ea m-a ales tocmai pe mine sa I fiu prietena am un sentiment de bucurie.
Tin minte ca am inceput sa fim mai apropiate din clasa a V-a, iar de atunci facem totul impreuna: vorbim la telefon zilnic, ne consultam cand vine vorba de teme, ne plimbam impreuna si multe alte lucruri.
In incheiere as vrea sa va spun ca nu am multi prieteni adevarati, daca ar fi sa I numar mi-ar ajunge o singura mana.Ganditi-va care va sunt prietenii adevarati si aveti grija de ei!
Si eu am o prietena inca de la gradinita pe care ma pot baza mereu. A fost alaturi de mine la bine si la rau si mi-a demonstrate de nenumarate ori ca imi este prietena. Uneori stau si ma intreb daca merit cu adevarat prietenia ei; suntem persoane cu caractere asemanatoare, amandoua suntem timide, rusinoase, dar totusi eu sunt putin mai zburdalnica nu sunt chiar atat de retrasa. Oricum ne intelegem foarte bine si chiar daca ne certam, dupa doua minute incepem sa radem si dam totul uitarii, de obicei avem conflicte de idei eu am o parere pe care o sustin , la fel si ea si nu ne dam battue pana nu vedem cine are dreptate, in majoritatea datilor ea are dreptate.
Suntem apropiate si ma bucur ca nu ne certam din lucruri prostesti cum am vazut la alti oameni. Facem multe lucruri impreuna, ne distram in felul nostrum; la noi distractia poate consta si in a merge la plimbare cu bicicletele. Nu mergem la discoteca , club sau cine stie ce alte baruri deoarece nu este stilul nostrum si nu avem nevoie de astfel de distractii.
De multe ori suntem comparate una cu cealalta, iar mie personal imi place acest lucru deoarece ea este o fata exemplara de la care poti invata multye si sunt mandra ca este prietena mea. Cand ma gandesc , ca dintre toate fetele din clasa mea ea m-a ales tocmai pe mine sa I fiu prietena am un sentiment de bucurie.
Tin minte ca am inceput sa fim mai apropiate din clasa a V-a, iar de atunci facem totul impreuna: vorbim la telefon zilnic, ne consultam cand vine vorba de teme, ne plimbam impreuna si multe alte lucruri.
In incheiere as vrea sa va spun ca nu am multi prieteni adevarati, daca ar fi sa I numar mi-ar ajunge o singura mana.Ganditi-va care va sunt prietenii adevarati si aveti grija de ei!
Patria este casa noastra
Patria- mosia , cum o numeau strabunii - Romania, iata cuvintele care se impletesc , se confunda si ne umplu inima de duiosie si de mandrie .
Cand spunem patrie, ne gandim la cat de viteji ne-au fost stramosii, la cat de demni le sunt si astazi urmasii, care pastreaza intreaga cinstea si cutezanta strabuna. Dintotdeauna romanul a stiut sa tina piept vijeliilor, infruntadu-si destinul cu intelepciune si demnitate.
Ne gandim apoi la meleagurile sale minunate, la colinele verzi, campiile stralucitoare si paraiele racoroase, la pamantul roditor si la dumbravile spanzurate pe coastele dealurilor, la cerul senin, muntii trufasi si Dunarea batrana. Avem apoi in fata ochilor bogatiile pe care romanii le-au aparat cu atatea sacrificii, iar in auz ne suna dulce doina, in grai domol sau zbuciumat, dupa cum romanul isi canta bucuria, dorul sau suferinta, alinandu-le prin vers.
Patria noastra......., vatra noastra.....
Vatra este pentru romani locul unde arde focul nestins al amintirilor, locul unde se coace painea si se incheie ziua ca sa se croieasca planurile viitoare. Patria este locul de unde jarul lumineaza si incalzeste casa, locul unde se spun povesti si se-nfiripa doinele si baladele, locul sfant unde se aduna duhurile strabunilor ca sa stea la sfat cu stranepotii.
Cand spunem patrie, ne gandim la cat de viteji ne-au fost stramosii, la cat de demni le sunt si astazi urmasii, care pastreaza intreaga cinstea si cutezanta strabuna. Dintotdeauna romanul a stiut sa tina piept vijeliilor, infruntadu-si destinul cu intelepciune si demnitate.
Ne gandim apoi la meleagurile sale minunate, la colinele verzi, campiile stralucitoare si paraiele racoroase, la pamantul roditor si la dumbravile spanzurate pe coastele dealurilor, la cerul senin, muntii trufasi si Dunarea batrana. Avem apoi in fata ochilor bogatiile pe care romanii le-au aparat cu atatea sacrificii, iar in auz ne suna dulce doina, in grai domol sau zbuciumat, dupa cum romanul isi canta bucuria, dorul sau suferinta, alinandu-le prin vers.
Patria noastra......., vatra noastra.....
Vatra este pentru romani locul unde arde focul nestins al amintirilor, locul unde se coace painea si se incheie ziua ca sa se croieasca planurile viitoare. Patria este locul de unde jarul lumineaza si incalzeste casa, locul unde se spun povesti si se-nfiripa doinele si baladele, locul sfant unde se aduna duhurile strabunilor ca sa stea la sfat cu stranepotii.
Magia padurii in plina toamna...
Este o dupa-amiaza dezmierdata de vantul plapand de toamna .Ma plimb domol pe poteca impodobita de frunzele si nucile imbracate in camasi zdrentuite din care curge mustul amar.Stratul gros al frunzelor galben-maronii a reusit sa margineasca cararea . Padurea trista ,aproape moarta, fiindca a ignorat verdele,este acum pustie.Singurii amici care i-au mai ramas sunt vantul si frigul.
Intru in padure si vad uimita cum pare totul o magie a locurilor tainice, a locurilor ce ar putea insemna o minunatie pentru multi dintre noi.Farmecul toamnei a schimbat totul in ceva nevazut ,trecand de « foarte frumos » si ajungand la expresia « ceva ce n-a mai vazut pamantul » .Nu a uitat de raul ce inca si-a mai pastrat limpezimea, covorul ce se intinde la nesfarsit al multicolorelor frunze si desigur de ceea ce o acopera,cerul , patat cu fum amestecat ce-a devenit gri.
Copacii sunt tristi fiindca le-au pierit multi frati ,maroniul inchis fiind culoarea lor de baza.Fiecare lucru are o taina a sa ,una mai speciala ca alta ,dar a potecii ,sfarsitul poteciinu cred ca a fost gasit.
Poate nimic nu ar fi fost la fel fara strigatul cerbului infrigurat de batranul vant ce se crede domnitorul tuturor.Soarele palid printre ramurile nemiscate ne va mai lumina si inca atat.Ploaia palmuieste parca cu fiecare picatura tulpina copacilor , vantul ridica frunzele ude de la pamant ,iar fulgerele ,tunetele le sperie si mai mult pe putinele vietuitoare.Ceata zglobie ii joaca feste intreii paduri .Greierii pe aripi pudrati cu bruma sunt tristi acum ca vor rabda ,din nou o iarna intreaga , de foame.
Racoarea serii se lasa incet ,iar noaptea isi asterne perdeaua peste pamnatul mohorat.Imi deschid umbrela si cu pasimarunti dar grabiti ma indrept spre casa .Nu uit insa sa observ un lucru .Nu doar pasarile calatoare nu se mai afla in acest peisaj ci nici picior de om ,care nu stie sa aprecieze magia padurii in plina toamna .
Intru in padure si vad uimita cum pare totul o magie a locurilor tainice, a locurilor ce ar putea insemna o minunatie pentru multi dintre noi.Farmecul toamnei a schimbat totul in ceva nevazut ,trecand de « foarte frumos » si ajungand la expresia « ceva ce n-a mai vazut pamantul » .Nu a uitat de raul ce inca si-a mai pastrat limpezimea, covorul ce se intinde la nesfarsit al multicolorelor frunze si desigur de ceea ce o acopera,cerul , patat cu fum amestecat ce-a devenit gri.
Copacii sunt tristi fiindca le-au pierit multi frati ,maroniul inchis fiind culoarea lor de baza.Fiecare lucru are o taina a sa ,una mai speciala ca alta ,dar a potecii ,sfarsitul poteciinu cred ca a fost gasit.
Poate nimic nu ar fi fost la fel fara strigatul cerbului infrigurat de batranul vant ce se crede domnitorul tuturor.Soarele palid printre ramurile nemiscate ne va mai lumina si inca atat.Ploaia palmuieste parca cu fiecare picatura tulpina copacilor , vantul ridica frunzele ude de la pamant ,iar fulgerele ,tunetele le sperie si mai mult pe putinele vietuitoare.Ceata zglobie ii joaca feste intreii paduri .Greierii pe aripi pudrati cu bruma sunt tristi acum ca vor rabda ,din nou o iarna intreaga , de foame.
Racoarea serii se lasa incet ,iar noaptea isi asterne perdeaua peste pamnatul mohorat.Imi deschid umbrela si cu pasimarunti dar grabiti ma indrept spre casa .Nu uit insa sa observ un lucru .Nu doar pasarile calatoare nu se mai afla in acest peisaj ci nici picior de om ,care nu stie sa aprecieze magia padurii in plina toamna .
Abonați-vă la:
Postări (Atom)



